O îndepărtare a Turciei de spaţiul comunitar în favoarea Rusiei ameninţă cel mai important proiect energetic al Uniunii Europene: Coridorul sudic de gaze, care va transporta spre inima Europei, inclusiv prin România, resursele caspice de hidrocarburi

Paşii făcuţi de preşedintele turc Recep Erdogan după lovitura de stat eşuată complică foarte mult relaţiile Uniunii Europene cu acest stat-cheie pentru tranzitul resurselor de hidrocarburi spre Europa.

Analiştii de politică externă anticipează crearea unei tabere ruso-turce, care poate pune în umbră cel mai important proiect energetic al UE, Coridorul sudic de gaze, susţinut intens de Bruxelles, atât la nivel politic, cât şi prin finanţări nerambursabile de sute de milioane de euro.

Acest proiect a fost gândit să transporte o parte din resursele uriaşe de la zăcământul azer de gaze de la Shah Deniz, printr-o serie de gazoducte aflate în construcţie. Turcia este principala ţară de tranzit, prin conducta denumită Trans-Anatolian Pipeline (TANAP), la care deja s-a început construcţia, fiind realizată de un consorţiu unde compania petrolieră azeră de stat SOCAR este principalul acţionar. Gazele caspice ar urma apoi să fie pompate în Grecia, Albania şi, pe sub Marea Adriatică, în Italia, prin conducta denumită Trans-Adriatic Pipeline (TAP).

România, sprijinită de la Bruxelles

Comisia Europeană a acordat însă finanţare pentru realizarea unor interconectoare între Grecia şi Bulgaria, dar şi Bulgaria – România, în cadrul unui proiect mai amplu denumit BRUA, care presupune inclusiv construirea unei conducte de 550 km prin România, spre Ungaria şi, mai departe, spre Austria.

Prin aceste proiecte, practic se creează o ramificaţie a coridorului sudic de gaze prin România, care ne va permite alimentarea cu gaze azere. Proiectul este susţinut de Bruxelles, care a aprobat un sprijin de 45 milioane euro pentru interconectorul Grecia-Bulgaria (care va fi gata în 2018) şi de 8,9 milioane euro pentru interconectorul Bulgaria - România (care va fi gata în acest an).

Turcia este însă punctul critic în această ecuaţie, iar o îndepărtare a acestui stat de tabăra occidentală complică enorm lucrurile. „E o situaţie deosebit de critică pentru securitatea energetică europeană. Turcia este un punct nodal pentru Europa pentru transportul resurselor de hidrocarburi, nu doar pentru coridorul sudic, prin care va trece gaz azer, ci şi pentru orice alte opţiuni care ar putea fi fructificate de Europa. Aici mă refer la Iran, care a început să devină o opţiune”, ne-a declarat Laurenţiu Pachiu, membru fondator al Energy Policy Group, un think-tank specializat în politici energetice.

După ridicarea embargoului internaţional, Iranul, ţara cu cele mai mari rezerve de gaz din lume, a început să curteze regiunea est-europeană, prin întâlniri la nivel înalt cu oficiali de la Bucureşti şi Sofia, exprimându- şi interesul pentru furnizarea de gaz în regiune.

Iranul, prins în plasa ruso-turcă

Singura modalitate eficientă de a-şi transporta gazul spre Europa rămâne însă tot prin conducte care nu pot ocoli Turcia. Ori, rolul Turciei în acest context creşte şi mai mult. „Dacă proiectul Coridorului sudic e întârziat şi e posibil acest lucru, pentru ca Turcia să îl folosească în negocieri cu UE, Europa are o problemă serioasă. Atunci Nord Stream II (proiect rusesc de livrare a gazelor spre Germania – n.red.) riscă să pună în umbră coridorul sudic, obţinând sprijin politic şi economic mai mare din partea statelor beneficiare, iar agenda europeană nu va mai fi focalizată pe Coridorul sudic”, a explicat Laurenţiu Pachiu.

Astfel, este pusă în pericol şi realizarea conductei prin România, BRUA, pentru care ni s-a aprobat o finanţare europeană de circa 180 milioane euro şi care are ca termen de finalizare 2019, când se estimează că vor veni şi primele molecule de gaz azer prin conducte. În plus, spune Pachiu, „o încălzire a relaţiilor Rusia- Turcia ar putea să ducă la o repunere pe tapet a proiectelor ruseşti South Stream, ori Turkish Stream” (proiect de gazoduct ruso-turc).

De altfel, Vladimir Putin declara cinic, acum trei luni, că nu a abandonat proiectul South Stream, dar ar putea fi gândit cu punct de plecare din Peninsula Crimeea, anexată în martie 2014. Traseul ar fi astfel mai scurt, deci mai ieftin. În plus, nu ar mai trece prin Ungaria şi Serbia, ca în varianta iniţială, ci prin Grecia şi Italia – adică fix pe traseul TAP.

România, pion

„Rusia nu este în cea mai bună formă, din cauza sancţiunilor economice. E şi în plin proces de militarizare, care o solicită bugetar. Nu cred că pe termen mediu asta îi va permite să se angreneze în proiecte gigantice. Dar va fi mult fum, ca să se renegocieze multe în relaţia Moscova-Bruxelles”, a completat Laurenţiu Pachiu. El mai recomandă României şi Bulgariei să îşi conveargă mai mult acţiunile. De altfel, cele două state au accelerat lucrările la interconectorul pe sub Dunăre. Capacitatea de import a României prin această conductă va fi de 1,5 miliarde metri cubi pe an, iar de export în Bulgaria - de 500 milioane mc. pe an, până în 2017 - 2018, când se va tripla, după finalizarea staţiei de comprimare de la Podişoru.