PUBLICAȚIILE NOASTRE:

Cultură

Ultima mea întâlnire cu Marin Sorescu | Istoriile lui Alex. Ştefănescu

Autor: | | 2 Comentarii | 1127 Vizualizari
Marin Sorescu (19 februarie 1936- 8decembrie 1996)
Scriitor multilateral și inventiv, cuceritor printr-un sentimentalism discret, prin umor și prin grație stilistică, Marin Sorescu avea o mare popularitate înainte de 1989.

 Poeziile lui, transcrise caligrafic de numeroase doamne și domnișoare în albumele lor, recitate la serbările școlare, declamate de actori la radio și televiziune, se bucurau de succes și în străinătate, în concurență cu versurile lui Jacques Prévert. Tot acest succes reprezenta exclusiv meritul scriitorului, el nefăcând nicio concesie majoră regimului comunist.

Iată însă că după 1989, în mod curios, foarte probabil la îndemnul lui Eugen Simion, Marin Sorescu a devenit un susținător al fostului activist al PCR, Ion Iliescu, și a ajuns și Ministru al Culturii pentru o scurtă perioadă (25 noiembrie 1993 – 5 mai 1995). În anii aceia, în care am scris frenetic (și inutil) sute de articole politice (reproduse selectiv în volumul „Texte care n-au folosit la nimic”, publicat în 2014 la Editura All), l-am ironizat de mai multe ori pe Marin Sorescu pentru că acceptase să facă parte din Guvernul Nicolae Văcăroiu. Continuam să-i admir opera, dar îi dezaprobam atitudinea politică (l-am și numit o dată, cu maliție, „o majoretă a lui Ion Iliescu”).

Drept urmare, Marin Sorescu nu-mi mai răspundea la salut. De câte ori îl salutam, la o recepție sau la premiera unui spectacol de teatru, mă lăsa fără răspuns, uitându- se la mine ca prin sticlă sau întorcând privirea în altă parte.

În 1996, într-o zi însorită de toamnă, când nimeni nuși putea imagina că peste numai câteva luni (la 8 decembrie) cunoscutul scriitor va muri pe un pat de spital, m-am întâlnit cu el față în față pe Calea Victoriei. Mi-am spus în sinea mea că nu are rost să-l mai salut, fiindcă în mod sigur nu-mi va răspunde, și m-am pregătit să trec cu un aer indiferent mai departe. Atunci s-a petrecut însă ceva uimitor, ceva care mă impresionează și acum, după douăzeci de ani de la acea întâmplare, până la lacrimi. Marin Sorescu s-a oprit, m-a salutat el pe mine și mi-a spus cu vocea lui ezitantă, de etern timid:

- Nu are rost să ne dușmănim. Oricât de abili credem că suntem noi, scriitorii, rămânem niște naivi. Luăm partea unuia sau altuia dintre politicieni, ne batem între noi, iar ei se înțeleg pe deasupra noastră. Ei câștigă întotdeauna, iar noi pierdem întotdeauna.

Avea dreptate! M-am simțit copleșit de vinovăție și mi-am dat seama cât de mult îl iubesc, de fapt, pe poetul plin de farmec din fața mea. Am înțeles că ne unește cel puțin faptul că noaptea, când alții dorm sau petrec, și eu, și el stăm la masa de scris și combinăm în noi și noi variante cuvintele limbii române.

Ne-am îmbrățișat fără alte comentarii acolo, pe stradă, în lumina prietenoasă a soarelui de toamnă. Sunt și acum fericit că n-am ratat ultima ocazie de a-l mai îmbrățișa.


Tag-uri: Marin Sorescu, Calea Victoriei, scriitor, poet
În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ultima mea întâlnire cu Marin Sorescu | Istoriile lui Alex. Ştefănescu.




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

WOWbiz

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITEŞTE Şi
Nume: Prenume: Varsta: Email: Localitate: Judet: Telefon:


Sex: M / F




Ma abonez la newsletter
Sunt de acord cu termenii si conditiile concursului
* Toate campurile formularului sunt obligatorii