Colegiul marilor electori se reunește luni pentru a-l alege pe președintele Statelor Unite. Perdanții democrați și câțiva republicani încă speră să-l poată bloca pe Donald Trump.

Pe 8 decembrie, americanii nu au votat direct pentru Donald Trump sau Hillary Clinton, ci pentru desemnearea marilor electori din statele lor. Acești 538 de mari electori votează luni, 19 decembrie, pentru a-l alege formal pe viitorul președinte și pe vicepreședintele său, înainte ca ceremonia de învestitură să aibă loc pe 20 ianuarie.

Acest sistem aparent complicat a fost stabilit prin Constituția din 1789. Fiecare stat are un număr de mari electori corespunzător cu numărul de senatori (doi pentru un stat) și de deputați în Camera Reprezentanților (numărul variază în funcție de populație).

Statul cu populația cea mai mare, California, are 55 de electori, față de numai 3 pentru rarefiata Alaska. Anul acesta, Donald Trump a câștigat cu votul a 306 electori, față de 232, rivala sa democrată, Hillay Clinton.

Modul de selectare a marilor electori diferă de la stat la stat, însă în general este vorba de oameni activi în politică. Partidele lor îi numesc cu ocazia convențiilor organizate în state sau printr-un vot al comitetului central al partidului.

Marele elector poate avea numeroase profesii: membru în administrația unui stat, universitar, avocat etc. Există o singură regulă: să nu facă parte din Congresa sau dintr-un birou federal în momentul alegerii.

Marii electori se reunesc în capitalele statelor lor, în prima zi de luni de după a doua miercuri din decembrie. Anul acesta, e vorba de 19 decembrie. Alegerea are loc cu majoritatea absolută, adică 270 de voturi din totalul de 538. Listele de voturi sunt validate, sigilate și expediate președintelui Senatului. Acesta le deschide pe data de 6 ianuarie într-o ședință extraordinară a Congresului reunit. Dacă nici un candidat nu obține majoritatea absolută, Camera Reprezentanților este cea care îl desemnează pe învingător dintre primii trei clasați. Republicanii și-au sporit majoritatea, atât în Senat cât și în Cameră, în urma alegerilor din 8 noiembrie.

Este posibil ca marii electori să voteze cum cred de cuviință, sfidând opțiunea exprimată de cetățenii din statele lor. În unele state, ei riscă doar amenzi, în altele nici o lege nu le interzice după bunul plac.

În realitate, cazurile de astfel de „emancipări” sunt rarisime: de la începutul secolului XX, s-au înregistrat doar 9 cazuri de electori necredincioși („faithless electors”), care nu au votat cum au promis, dar care nu au schimbat niciodată soarta alegerilor.

Donald Trump a obținut 46,2% din voturi, pe 8 noiembrie, față de Hillary Clinton, care a obținut 48,2%. Însă, prin sistemul de repartizare inegală, republicanul dispune de 306 mari electori, față de 232 ai democratei.

Unii opozanți văd votul din Colegiul Electoral ca pe o ultimă speranță de a bloca drumul lui Trump spre Casa Albă. Pentru aceasta ar fi nevoie ca 37 de mari electori republicani să „trădeze”, lucru extrem de puțin probabil.

O petiție menită să facă presiune ca marii electori să voteze pentru Clinton a fost semnată de 4,8 milioane de persoane. Mai multe grupuri, precum Make Democracy Matter, au publicate pe site-urile lor numele și adresele marilor electori, pentru ca populația să-i contacteze și să-i determine să-l blocheze pe Trump. Până acum doar un singur mare elector a declarat deschis că va „trăda”: Chris Suprun, din Texas.

Faptul că marii electori nu au ocazia de a se aduna și a-și concerta acțiunile, votând în statele lor, este încă un motiv pentru care o răsturnare de situație este foarte improbabilă.