Duminică, 24 ianuarie 2016, Klaus Iohannis a fost la Iași.

Despre cea făcut și cea dres Klaus Iohannis la Iași în afara de purtarea unei căciuli de  delapidator de pe vremuri, am dat în presa noastră de un titlu care m-a făcut să tresar:

Reacție fabuloasă a lui Klaus Iohannis.

Reacție nu firească, nu deșteaptă, nu înțeleaptă, ci – țineți-vă bine! fabuloasă, ca de basm!

Ce-o  fi făcut Klaus Iohannis de  a putut fi binecuvîntat cu un adjectiv întîlnit de regulă în poveștile cu Făt Frumos fiul iepei?

Curios, am citit știrea, dată de toate site-urile nu doar cu același titlu, dar și cu același conținut.

Klaus Iohannis a răspuns unei acuzații c-ar fi sluga americanilor.

Dincolo de faptul că răspunsul  a fost nătîng, chiar dacă ar fi atins culmile unor ziceri de  Cicero, o presă  adevărată n-ar fi folosit un asemenea termen pentru  un om viu.

Suntem în ianuarie 2016.

Klaus Iohannis are doar un an  și ceva de mandat.

Mai stă încă sub puterea unui blestem al  presei noastre postdecembriste:

Lingușirea Noului Stăpîn de la Cotroceni.

Mi-am amintit imediat că toți președinții postdecembriști au trecut prin această  văcsuire cu limba plină de cerneală din partea presei românești.

Că e așa o dovedește comentariul publicat de mine în Național din 23 februarie 1988 sub titlul Temă fără variațiuni, despre felul în care îl cînta presa noastră pe un alt trecător prin viața noastră sub masca de președinte:

Emil Constantinescu.

Republic mai jos fragmente din articolul respectiv atrăgînd atenția că, asemenea lui Klaus Iohannis de acum, Emil Contantinescu era la început de Domnie la  Cotroceni.

”(…) Parcurgerea jurnalelor de sîmbătă, 21 februarie1998, mi-a evidenţiat un fenomen contrar celui descris de Caragiale în celebra proză Temă cu variațiuni. E vorba de un fapt banal, lipsit de orice importanţă jurnalistică, abordat însă de cîteva gazete în acelaşi stil: O temă fără variaţiuni.

TEMA

Vineri, 20 februarie 1998, preşedintele Emil Constantinescu a făcut o plimbare pe jos prin centrul Capitalei.

VARIAŢIUNI

I.

„Surpriză ieri, la Universitate

Bucureştenii au dat nas în nas cu Emil Constantinescu

Ieri după-amiază, doar şansa ne-a oferit posibilitatea de a surprinde instantaneele de mai sus. Bucureştenii aflaţi în staţia de la Universitate au dat nas în nas cu... preşedintele Emil Constantinescu, care se plimb agale pe trotuar, spre librăria «Eminescu», talonat doar de aghiotantul său. O doamnă în vîrstă, care l-a recunoscut prima, s-a frecat la ochi şi, dezmeticindu-se, s-a îndreptat spre şeful statului, care s-a oprit să stea de vorbă cu dumneaei. Apoi. În cîteva momente, trecătorii s-au strîns roată în jurul celor doi, întrebîndu-l pe preşedintele Constantinescu de toate cele şi îndemnîndu-l să rămînă vertical, ca pînă acum. Sigur că s-a vorbit despre greutăţile reformei, despre preţuri, viaţa grea, dar n-au lipsit nici buchetele de flori cumpărate la repezeală şi oferite cu suflet deschis, cum n-au lipsit nici cererile de autografe, date pe ziare, pe reviste, pe pachete de ţigări chiar. Şeful statului s-a oprit la o cerşetoare, dîndu-i nişte bani, apoi la frizer, după care, lîngă «Romarta copiilor», s-a urcat în maşină şi a plecat în aplauzele trecătorilor.

Text şi foto: Dan Vişan” („Cronica română”)

II.

„Emil Constantinescu a constatat cu bucurie că românii au bani de dat pe cărţi

Profitînd de o pauză în program, preşedintele Emil Constantinescu s-a plimbat ieri dimineaţă prin centrul Bucureştiului. Însoţit de un prieten, şeful statului a vizitat librăriile din zona Universităţii (să fi căutat oare ultima carte, recent lansată, a lui Ion Iliescu?). Fiind recunoscut de cumpărătorii ocazionali, Emil Consantinescu a constatat cu surprindere, dar şi cu plăcere, că din nou «Cartea se vinde, este cerută şi vîndută bine».

Irina Bârlă” („Naţional”)

III.

„Cetăţeanul Emil Constantinescu, la pas pe bulevard

Vremea frumoasă de ieri l-a determinat pe Emil Constantinescu, preşedintele României, să părăsească birourile şi să facă o plimbare pe jos în centrul Capitalei. Bucureştenii aflaţi în jurul orei 15,20 în preajma Cercului Militar Naţional au avut surpriza să-l vadă pe şeful statului oprindu-se la semafor şi acordînd prioritate maşinilor din trafic, fapt nemaiîntîlnit în România ultimelor cinci decenii.

Însoţit doar de doi ofiţeri SPP, unul civil şi altul în uniformă, preşedintele a făcut relaxat cîţiva paşi pe Calea Victoriei, culegînd aplauze de la trecători şi de la vînzătorii de ziare.

În continuare, Emil Constantinescu s-a îndreptat, înconjurat de bucureşteni, spre sediul Universităţii Bucureşti. Demn de remarcat este faptul că nimeni nu i-a pus întrebări legate de politică, plimbarea sa fiind întîmpinată cu simpatie. Chiar şi gărzile preşedintelui au părut conectate la atmosfera destinsă. Trecătorii i-au strîns mîna preşedintelui şi i-au oferit flori fără a fi împiedicaţi de nimeni.

C.D., B.O.” („România liberă)

IV.

„Constantinescu cutreieră librăriile bucureşteni

Preşedintele Emil Constantinescu a profitat ieri de contramandarea unei vizite şi şi-a permit să redevină pentru cîteva ore cetăţean de rînd. Aducîndu-şi aminte că, în urmă cu 15 luni, era profesor universitar şi că îşi putea permite oricînd să se plimbe în voie prin oraş, Constantinescu a plecat cu maşina de serviciu spre Universitate. Dorinţa sa era de a intra în librării pentru a lua pulsul pieței. (…)Emil Constantinescu a cutreierat cu greu centrul Bucureştiului pentru simplul motiv că sute de oameni l-au oprit din drum să stea de vorbă cu el. (…)

Cecilia Vasilescu” („Evenimentul zilei”)

Despre întîmplarea de vineri n-au scris decît „Cronica română”, „Naţional”, „România liberă”, „Evenimentul zilei”. În Bucureşti mai apar încă şase cotidiane: „Adevărul”, „Ziua”, „Curierul naţional”, „Curentul”, „Republica”, „Jurnalul naţional”. Aceste gazete nu sacrifică un rînd pe altarul plimbării  lui Emil Constantinescu. Văduviţi de cunoaşterea vieţii interne a redacţiilor respective, nu putem afirma nimic sigur în legătură cu tăcerea acestor şase gazete. Putem însă bănui ce s-a întîmplat din parcurgerea reportajului sădit pe pagina întîi, între două fotografii de la faţa locului, de către „Cronica română”. Autorul prozei susţine că „doar şansa” i-a oferit posibilitatea de a fi martorul întîmplării. E crezut astfel că Dan Vişan se afla cu totul şi cu totul întîmplător, vineri, în Piaţa Universităţii, înarmat cu un aparat de făcut poze. Tot întîmplător se aflau în spaţiul unde urma să se petreacă măreţul eveniment al contactului nemijlocit dintre istoricele pingele prezidenţiale şi banalul astfalt bucureştean alţi patru reporteri: Irina Bârlă de la „Naţional”, C.D. şi B.O. de la „România liberă”, Cecilia Vasilescu de la „Evenimentul zilei”.

Cum s-a nimerit ca, dintre sutele de ziarişti bucureşteni, tocmai ei să fie acolo unde destinul pregătea un moment crucial din istoria românilor, rămîne o enigmă pe care numai biografii lui Emil Constantinescu o vor dezlega. Pînă atunci îndrăznim să lansăm două ipoteze: a) respectivii sînt înzestraţi cu presimţiri paranormale, drept pentru care ar trebui angajaţi ca prezicători de cutremure catastrofale, de războaie mondiale, de lovituri de stat; b) domniile lor hălăduiau pur şi simplu fără rost prin Piaţa Universităţii, în loc să se afle la muncă, în redacţii sau pe teren.

Ar mai fi o a treia ipoteză: Dan Vişan, Irina Bârlă, Cecilia Vasilescu şi cele două cupluri de iniţiale C.D. şi B.O. au ajuns la faţa locului în urma unui telefon primit de la Cotroceni. E o explicaţie plauzibilă, dacă luăm seama la stilul siropos în care sînt redactate articolele publicate de cele patru cotidiane.

(…)  Toate cele patru reportaje se strofoacă să înfăţişeze un fapt banal, care nici nu merita consemnarea – preşedintele a mers ca tot omul, prin centrul Capitalei – în lumina de abajur a unui dormitor de văduvă neconsolată. Cititorul ar urma să se facă lichid de duioşie la gîndul că marele nostru om de stat a binevoit să binecuvînteze amărîtul centru al Capitalei noastre cu măreaţa sa statuie mişcătoare. Astfel, cu sau fără voia lor, cele patru cotidiane s-au înscris perfect într-un nou act din piesa care se joacă la Cotroceni după noiembrie 1996: Preşedintele e un om între oameni. Emil Constantinescu nu-i ca alţi conducători din istoria României. Aceştia ieşeau în Bucureşti doar pe cal sau în limuzine blindate. Protejatul lui Moş Vasile din negura ieşeană, deşi trimis al lui Dumnezeu pe plaiurile noastre dîmboviţene, nu şovăie a merge pe jos. De aici pînă la Slavă lui Emil Constantinescu!  nu e decît un pas. Deşi autorii nu-şi încheie astfel plîngăcioasele lor reportaje, acest strigăt de entuziasm răzbeşte din toate relatările.( …)

Caragiale nu încheie schiţa „Temă cu variaţiuni” cu vreo concluzie. Mai lipsiţi de modestie decît marele satiric, noi ne permitem să exclamăm:

Vai de presa independentă cînd îşi propune să folosească în loc de condei limba!