Unirea, o agendă: de la înflăcărarea voluntaristă la pragmatism și realism politic contemporan pe tema unirii României cu Republica Moldova | PULSUL PLANETEI

Iulian Chifu
Autor: | | 22 Comentarii | 1117 Vizualizari

Ideea dezbaterii perspectivelor privind unirea României cu Republica Moldova se impune în agenda publică, a societății civile și a spațiului politic din România.

 Acest lucru deoarece în România diferitele sondaje plasează răspunsurile privind susținerea unui asemenea gest politic între 60-70- 72% din populație. Firește, este vorba despre un răspuns emoțional, care marchează dorința, cu profunde reverberații istorice, și nu despre un răspuns în cunoștiință de cauză, cu argumente pragmatice sau compatibile cu relațiile internaționale de astăzi. Absența dezbaterii pe argumente pro și contra, a evaluărilor corecte a costurilor strategice, diplomatice, financiare, simbolice, toate acestea fac ca impactul să fie produs de campania subliminală „Basarabia e România”, care a făcut ca o speranță și aspirație interiorizată să devină opțiune asumată public.

Nu trebuie să negăm două componente obligatorii: pe cele legate de aspirațiile legitime la o asemenea perspectivă la nivelul populației - mai ales în Moldova din dreapta Prutului, unde se conservă relațiile de rudenie și traumele despărțirii familiilor - dar și existența unor formațiuni politice, persoane politice care au asemenea aspirații înscrise în codul genetic al unor formațiuni politice sau organizații civice, în acțiuni publice. Pe de altă parte, nu cred că asumarea unei opțiuni trebuie să preceadă dezbaterea, evaluarea pragmatică și argumentată, pro și contra, pentru a face artă cu intenție pe baza impactului emoțional sau simbolic.

De aceea dezbaterea trebuie scoasă, în cât mai mare măsură, din spațiul emoțional și al fugii după alegători și mutată în spațiul expertizei juridice, economice, al specialiștilor în relații internaționale, al experților în administrație publică sau în educație și evaluarea abilităților, și așa mai departe. Îmbrățișarea necritică a unui asemenea deziderat pe baza viziunii și a aspirațiilor unei părți a populației este legitimă, dar afectează obiectivitatea unei dezbateri reale, mai ales că vorbim la Chișinău de un procent maxim de 23% susținere în sondaje succesive, și acesta obținut într-un moment de criză economică, financiară și politică majoră în stânga Prutului, procent care are relevanța sa în dezbaterea argumentată ce urmează a fi lansată.

Un alt argument pentru care susțin că e utilă și necesară dezbaterea azi este lipsa de credibilitate a administrațiilor românești succesive care evită subiectul tabu și incorect politic, prezumându-se la nivelul neprietenilor existența unei agende ascunse. Ieșirea la suprafață, în mod programatic și pragmatic, a dezbaterii permite ca acest tip de acuzații să se estompeze. Mai mult, pentru că România este acuzată constant că face acțiuni pentru a determina unirea cu Republica Moldova, un asemenea pas nu ar face decât să sublinieze nivelul incipient al dezbaterii reale, în care zona oficială nu ar fi, desigur, implicată.

Dezbaterea e permisă, e necesară, e sănătoasă, pentru a vedea și a lămuri și publicul care este complexitatea agendei unei asemenea dezbateri, nu mai vorbim despre realizarea efectivă, la nivel administrativ, a acestui pas. Pentru a-l conștientiza, și nu pentru ca, a priori, să se încerca pledoaria contrară, cum nu e acceptată nici pledoarie pro, per se. Doar argumentele, răspunsurile și soluțiile sunt permise într-o asemenea dezbatere. Ba mai mult, e un semn de maturitate a Româniai abordarea subiectului deschis pentru a elimina acuzațiile care curg pe la colțuri și în propaganda venită din Est.

Iar o agendă ar trebui să conțină cel puțin următorul set de teme: unirea/ reintegrarea e permisă în cadrul dreptului internațional și al relațiilor internaționale contemporane? Presupune un asemenea comportament revizionism? Ni-l asumăm dacă există? Ce rol ar avea partenerii din UE și aliații din NATO, și ce rol ar avea Rusia? Ajută la stabilizarea regiunii sau creează noi probleme? Care e impactul asupra Ucrainei și a perspectivei de stabilizare a acestui stat partener? Creează nervozități suplimentare? Cum le gestionăm? Cât costă? Suntem în stare să o facem? Ce ne trebuie - instrumente, instituții, resurse, strategii? Cum s-ar face? Planuri alternative: Republica Moldova mai întâi stat reformat, cu elită și clasă politică responsabilă și agreată sau putem proceda în condițiile Republicii Moldova - stat eșuat? Cum abordăm lucrurile în fiecare caz în parte? Și multe altele.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro
loading...