Avându-l la timonă pe premierul David Cameron, Marea Britanie a ajuns o navă în derivă: alegeri nesigure, un pariu periculos pe Europa, un rol internațional în declin, o economie împotmolită. O analiză a lui Pierre Beylau, expert în politică externă la Le Point, despre suferințele lui Cameron.

David Cameron înaintează pe un teren minat. Cu mai puțin de două luni înainte de alegerile din 7 mai, nimeni nu poate prezice ce va ieși din urne. Bi-partitismul a fost împușcat în aripă. Conservatorii și laburișii nu mai dețin de mult monopolul politicii britanice. În sondaje se află umăr la umăr (câte 33% din opțiuni), deși decuparea circumscripțiilor electorale favorizează Stânga. Ceea ce înseamnă că, în caz de egalitate, laburiștii vor obține mai multe locuri în Parlament.

Însă Partidul Naționalist Scoțian (mai degrabă stângist) va pune mâna fără îndoială pe aproape toate cele 59 de locuri ce revin Scoției, privându-i pe laburiști de zeci de deputați (au obținut 39 de locuri în alegerile din 2008).

Partidul euro-sceptic Ukip, creditat cu 15-20% din intențiile de vot, va mușca zdravăn din zestrea conservatorilor. Înceea ce-i privește pe liberal-democrați, actuali parteneri de guvernare ai lui Cameron, ei vor cădea sub 10%. Deși sistemul electoral - cine ia numărul cel mai mare de voturi câștigă din primul tur - mai atenuează din fărâmițarea peisajului politic, riscăm să asistăm la o balcanizare a Camerei Comunelor.

Explozivul referendum asupra Europei

Dacă David Cameron trece cu bine acest veritabil zid chinezesc, tot rămâne cu un alt dosar fierbine în mâini: cel al referendumului asupra Europei, prevăzut cel mai tîrziu pentru 2017. Premierul britanic că această inițiativă nu va duce la părăsirea structurilor europene, ci, dimpotrivă, va tăia din elanul euroscepticilor, oferindu-le un os de ros.

Calcul greșit: anunțarea referendumului nu făcut altceva decât să descătușeze energiile tuturor celor care, din interiorul sau din afara Partidului Conservator, văd în el ocazia mult-așteptată de a trânti în sfârșit ușa în nasul Uniunii Europene.

Cameron spera ca prin anunțarea referendumului să obțină o renegociere a tratatelor europene. Nici nu poate fi vorba, i s-a replicat atât la Paris cât și la Berlin. Probabil că, pentru a-l ajuta pe Cameron să-și salveze obrazul i se vor face câteva concesii fără mare importanță.

Vor fi ele suficiente? Nu este deloc sigur, de vreme ce valul de euroscepticism începe să semene cu un tsunami. Ieșirea Marii Britanii din UE nu mai este de domeniul ficțiunii, a devenit un scenariu foarte plauzibil. Chiar dacă câștigă alegerile, laburiștii, care au exclus organizarea referendumului, vor fi totuși constrânși să țină cont de acest fenomen.

Singură pe lume

De fapt, Anglia nu prea știe încotro se îndreaptă. Visează să se elibereze de chingile europene (mai puțin mediul de afaceri), însă nu își permite să se izoleze. Armata sa este vlăguită după aventurile în Afganistan și Irak. Bugetul ilitar este în cădere liberă. Diplomația britanică strălucește prin discreție în toate marile dosare internaționale ale momentului. În Ucraina, Angela Merkel și François Hollande sunt la timonă. Împotriva ISIS sau Boko Haram, Lodra este cvasi-absentă.

Legăturile tradiționale cu Statele Unite s-au subțiat în mod straniu. Ultimul măr al discordiei între Londra și Washington: decizia britanicilor de a se alătura Băncii Asiatice de Investiții în Infrastructuri, lansată de China. Flirtul pe față cu Beijingul i-a iritat pe americani, care se tem că Imperiul Galben vrea să pună un picior în instituțiile concurente, FMI și Banca Mondială.

Economia ofilită

În fine, sănătatea economiei britanice este departe de a fi una înfloritoare. Dacă Londra este o vitrină strălucitoare, restul Regatului sclipește mai puțin. Deficitul bugetar se învârte în jur de 5%, iar pentru a-și atinge obiectivele de echilibru propuse Cameron ar trebui să opereze tăieri masive (între 14 și 26%), în bugetele de Sănătate sau Educație. Țeluri imposibile, crede Wall Street Journal, care nu este totuși o foaie de stânga.