PUBLICAȚIILE NOASTRE:

Opinii EVZ

Versul liber, o lovitură-n plex

Autor: Sever Voinescu | miercuri, 20 ianuarie 2016 | 17 Comentarii | 1082 Vizualizari
Sever Voinescu
Într-o emisiune a postului public de televiziune despre Eminescu, criticul literar Dan C. Mihăilescu a deplîns apariția versului alb ca pe „o lovitură în plex dată poeziei”.

 Omul care a adus cartea atîția ani spunea asta ca o paranteză în cadrul ideii mai generale că poezia se gustă prin recitare. Recitată oricum (în minte sau cu voce tare), de oricine (de tine însuți, de un prieten sau de un actor) și către oricine (în solilocviu, în intimitate-n doi, la o masă comesenilor sau unui public, într-un teatru), poezia își lasă întregul farmec și întreaga ei vrajă prin rostire, nu prin lectură. În fond, adaug eu, poezia este forma de expresie contemporană cea mai apropiată ancestralelor incantații care au format sufletul și imaginarul speciei noastre. Dacă guști poezia recitată, este firesc să te irite versul alb. Dar, înainte de a continua, simt nevoia unei precizări terminologice. Versul alb este o specie a versului liber - mai exact, acea formă de vers liber care păstrează, totuși, piciorul metric, chiar dacă nu mai are rimă. Versul alb ar fi varianta de mijloc între versul „clasic”, cu rimă și ritm, și versul liber, care nu mai păstrează nici o rigoare prozodică.


Observația lui Dan C. Mihăilescu merită atenție nu doar pentru că e adevărată, ci pentru că mărturisește ceva profund, despre o mutație de adîncime în percepția lumii asupra poeziei. Că poeții au încercat să evadeze de sub rigorile constrîngătoare ale prozodiei poetice căutînd noi variante de expresivitate sau, pur și simplu, o mai deplină autenticitate, este de înțeles. Unora, le-a și reușit. De pildă, recursul simboliștilor (și francezi, dar și români) la versul alb a produs capodopere și a devenit, chiar, marca unui anumit gen de poezie a tensiunii intense, dar restrînse, a deznădejdii nevrotice, a impresiei puternice. Așadar, părerea unor cititori mefienți la modernisme că versul eliberat este practicat de poeți care n-ar putea scrie clasic, „cu rimă”, nu se poate susține. În toate cazurile, e corect să adaug. Există și multă maculatură poetică, în care versul liber nu este o formă de expresie legitimă în raport cu ceea ce vrea și simte poetul, ci este un refugiu al neputinței și lipsei de talent a unuia sau altuia care ar vrea să fie poeți, dar nu sînt în stare să scrie poezie. Altfel, este de spus că versul liber, mai ales în versiunea sa albă, nu este o creație modernă, dacă prin modernitate înțelegem o epocă relativ apropiată de a noastră. În literatura engleză, de pildă, marii clasici precum Marlowe, Shakespeare, Donne sau Milton, scriau în vers alb. De altfel, mulți istorici ai literaturii universale susțin că acest gen de vers este o creație englezească. Fabuliștii francezi l-au folosit, și ei, din plin. În literatura noastră, tot prin mica dar simpatica artă a fabulei a pătruns versul eliberat - Grigore Alexandrescu scria, pe model francez desigur, în acest fel. Cînd simbolismul francez a găsit în versul alb rafinamente amețitoare, simboliștii români au urmat modelul. Curînd, versul alb s-a lepădat și de piciorul metric și a devenit cu totul liber. Iar acum, deja, sînt cărți al căror conținut e dificil să mai fie catalogat drept proză sau poezie. A apărut genul „poemului în proză”, dar și genul „prozei poetice”.


Pe de o parte, această efasare a diferenței, altădată fundamentală, dintre proză și poezie, mie, ca cititor, îmi place. Mă bucur, mai ales, de cîștigul prozei, care a dobîndit lirism și sensibilitate. Prozatorii ultimelor generații, în general, sînt mai interesați să-și dezvolte simțirea poetică a limbii, să exploreze valoarea fonetică a cuvintelor și cadența frazelor. Pe de altă parte, și aici observația lui Dan C. Mihăilescu îmi pare că e corectă, poezia s-a stricat. Ca dintr-un amestec al apelor de diferite purități, apa mai impură s-a purificat puțin, iar apa mai pură, fatalmente, s-a impurificat.

Îmi pare că recitarea poeziei, mai ales recitarea poeziei cu rimă, este un fel de ritual de curățire interioară și de reașezare a lucrurilor din tine în ordinea lor firească. Dacă tot nu mai incantăm, că ne ceartă apostolii contemporaneității, măcar să recităm. Cît om mai avea voie să facem și asta...

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor

Tag-uri: vers, lovitura, Dan C. Mihăilescu, Shakespeare




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.