Ruşi, canadieni sau investitori înregistraţi în paradisuri fiscale controlează, prin una sau mai multe subsidiare româneşti, zăcămintele de aur.

În spatele scandalului generat de proiectul Roşia Montană, care a captat atenţia publică, o întreagă industrie de exploatare a resurselor auro-argintifere înaintează cu paşi mărunţi în zona Munţilor Apuseni.

Fie că este vorba despre foste mine de stat reactivate de investitori privaţi, fie despre proiecte de la zero, aurul va fi scos la lumină. Miza e mare, având în vedere aprecierea-record a aurului în ultima perioadă.

Peste 20 de localităţi din opt judeţe din vestul ţării - Caraş- Severin, Hunedoara, Alba, Cluj, Arad, Bihor, Satu Mare şi Maramureş - vor fi „scurmate” în căutarea metalelor preţioase. Cele mai multe proiecte, opt la număr, vizează judeţul Hunedoara, potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM).

Singura companie care are deja drept de exploatare în Hunedoara este Deva Gold, care derulează proiectul de la Certej. Dacă toate avizele necesare vor fi obţinute până la finele anului, producţia ar demara în 2012, iar exploatarea ar dura 16 ani, potrivit lui Nicolae Stanca, directorul companiei.

Proiectele altor cinci companii sunt în etape preliminare - de prospectare a terenurilor pentru identificarea potenţialelor resurse sau, mai avansat, de explorare (când se estimează deja dimensiunea zăcămintelor).

„Radem” tot acum?

În ciuda protestelor publice privind utilizarea cianurii şi a temerilor privind impactul potenţial asupra mediului, statul continuă să acorde permise şi licenţe în domeniu. Ultimele trei au fost date în 2009.

Procedeele de extracţie a aurului variază, deşi au la bază cianura. „Spre exemplu, la Roşia Montană, cât era la compania naţională Minvest, în iazul de decantare nu ajungea cianură”, ne-a declarat Gelu Mărăcineanu, specialist în domeniu, fost preşedinte al ANRM.

Potrivit acestuia, cel mai important lucru este ca statul să cântărească avantajele şi dezavantajele fiecărui proiect. „Trebuie o strategie în domeniul acesta. La tehnologiile de acum, poţi ca în 15-20 de ani să nu mai rămâi cu nimic”, a spus Mărăcineanu.

El a adăugat că, la nivelul actual de consum, sunt deja probleme cu ce vor fi înlocuite unele resurse. „România nu este în poziţia de a fi furnizoare de materii prime pentru alte ţări, fiindcă nu avem rezerve atât de mari. Viaţa nu se termină cu generaţia noastră”, a conchis fostul şef ANRM.

Pe de altă parte, statul trebuie să fie atent şi cui acordă aceste resurse. „România a avut probleme mari cu cei care negociază astfel de contracte”, susţine Dragoş Cabat, analist economic. El adaugă că autorităţile ar trebui să acorde licenţe unor lideri în domeniu, aşa cum s-a procedat în cazul Dacia, preluată de Renualt.

Aurul românesc, dorit şi de numărul unu mondial

Aşa cum EVZ a mai relatat, aproape toate companiile care au primit licenţe să sape după aur în România au în spate firme înregistrate în paradisuri fiscale. În total, opt firme controlează, prin una sau mai multe subsidiare de pe piaţa locală, zăcămintele de aur.

Printre ele se află şi Barrick Gold Corporation, cel mai mare producător de aur la nivel mondial. Grupul canadian are trei permise de prospecţiune în Arad şi Caraş-Severin, prin subsidiara Barrick Gold România.

Totodată, deţine 50% din compania locală Transylvania Minerals, cu drept de explorare pentru minereu polimetalic în Hunedoara şi Arad, potrivit datelor de la Registrul Comerţului.

Printre cei care activează pe piaţa locală se află şi cel mai bogat rus, Mihail Prokhorov, un apropiat al Kremlinului.

Potrivit informaţiilor din presă, el este în spatele offshore-ului acţionar la Romaltyn Mining SRL, ce deţine fosta uzină „Aurul”, celebră pentru accidentul din 2000 de la Baia Mare.

De asemenea, are încă trei licenţe de explorare în SatuMareşiMaramureş, câştigate în 2009, prin firma Romaltyn Exploration SRL, singurul participant la licitaţie.

„E bine ca în 15-20 de ani să exploatăm cel mai mare zăcământ de aur, iar metalul să fie vândut în alte ţări sau e nevoie să păstrăm resurse şi pentru noile generaţii?“, GELU MĂRĂCINEANU, fost preşedinte ANRM

LISTA „DE AUR”

Ce firme au primit perimetre în concesiune

• Gabriel Resources (Canada) - prin firma Roşia Montană Gold Corporation, are drept de exploatare a zăcămintelor de aur şi argint de la Roşia Montană şi Bucium (jud. Alba); prin Rom Aur, are licenţă de explorare la Băişoara (jud. Cluj);
• European Goldfields (Canada) - prin Deva Gold SA, are drept de exploatare aur-argint la Certej (Hunedoara), iar prin European Goldfields Deva - drept de explorare la Măgura Ţebii şi de prospecţiune în perimetrele Brad Vest şi Bârza-Brad (Hunedoara);
• Dacian Mining (Suedia) - prin Mineral Mining SRL, are drept de exploatare diverse minereuri, printre care aur-argint, bismut, wolfram, molibden, în Băiţa (Bihor);
• Romaltyn Ltd. (Isle of Man) - prin Romaltyn Mining, are drept de exploatare produse reziduale miniere la Tăuţii de Sus (Maramureş), iar prin Romaltyn Exploration SRL, trei licenţe de explorare aur-argint în Cămărzana (Satu-Mare), Aluniş- Piatra Handal şi Poprad (Maramureş);
• Barrick Gold Corporation (Canada) - prin Barrick Gold România deţine trei permise de prospecţiune în Talagiu-Zarand (Arad), Lăpuşnicu Mare şi Teregova (Caraş-Severin), pentru minereuri de cupru şi auro-argintifere, dar şi 50% din Transylvania Minerals SRL, cu drept de explorare la Dealul Bratosin (Hunedoara, Arad);
• Valhalla Resources (Cipru) - are prin Vallachia Resources SRL drept de explorare pentru minereu polimetalic la Corbeşti-Micăneşti (Hunedoara, Arad), dar şi 50% din Transylvania Minerals SRL; prin HOQ Operation, are licenţă de explorare la Highiş Sud (Arad);
• Samax România Ltd (Marea Britanie) - prin Samax România, are drept de explorare pentru minereu auro-argintifer şi de cupru la Rovina (Hunedoara);
• Eliseror Ltd. (Cipru) - prin Dacia Minerale, prospectează zona Oaş Nord (Satu Mare) şi explorează zona Căraci-Birtin (Hunedoara).