VIDEO. Dispreț de miliardar. Elefantul împăiat al lui Ioan Niculae și sfârșitul lui Hemingway

VIDEO. Dispreț de miliardar. Elefantul împăiat al lui Ioan Niculae și sfârșitul lui Hemingway

Se spune că vânătorul este cel mai mare iubitor de vânat. Normal că, de n-ar mai fi vânat, n-ar mai avea ce împușca. Dar s-au cam dus vremurile când ai noștri pasionați de cinegetică împușcau vulpi și le făceau gulere nevestelor, iepuri pentru căciulile copiilor sau mistreți și căprioare pentru tocănițe. Acum se împăiază elefanți pe care îi expui, apoi, în sufragerie.

La 20 de kilometri vest de Pretoria, capitala Africii de Sud, se află un loc cu adevărat sinistru. Vlakplaas - o fermă devenită în ultimii ani centru de recuperare și naturopatie - e locul unde opozanții regimului de apartheid erau aduși în anii ‘80, torturați sau „convertiți”, prin mijloace reminiscente gulagului sovietic sau experimentului Pitești. Mai târziu, unitatea de elită a poliției sud-africane care se ocupa de asta, nume de cod C10, și-a contopit numele cu locația și-a rămas în mentalul colectiv sub titulatura simplă, dar care încă inspiră teroare: Vlakplaas. Pur întâmplător, în apropiere de fostul lagăr de concentrare se află sediul firmei lui Dieter Ochsenbein, un taxidermist. Taxidermiștii nu conduc taximetre, ci împăiază animale. Iar anul acesta Dieter a dat lovitura, când mogulul nostru Nr. 1, domnul Ioan Niculae, a trimis spre împăiat prada împușcată în safari-ul din Hoedspruit, Limpopo. Un ditamai elefantul! În cuvintele celor din Times, miliardarul a zburat cu un Boeing 737 privat, a plătit sume frumușele pentru luxul de-a împușca un mascul de patru tone și jumătate, și încă și mai mult pentru a-l aduce, împăiat, la București. Totul a transpirat în presă și, cu puțină bunăvoință, a devenit evident că domnul Niculae s-a asigurat că inclusiv fildeșii exemplarului ucis vor fi folosiți de Ochsenbein, care și pozează cu rezultatul final al muncii sale pentru Times.

Elefantul lui Ioan Niculae și oftatul cinegetic al lui Adrian Năstase

Vânătoarea de elefanți, de la Hemingway încoace, este văzută de mulți ca fiind apogeul sportului vânătoresc pe uscat. Mult sânge și cerneală s-a scurs, pe de altă parte, pe seama braconajului pentru obținerea colților folosiți apoi în traficul ilegal de fildeș. Spre exemplu, în 1979 pe continentul african trăiau 1.3 milioane de exemplare. Până în 1989, timp în care apartheid-ul își trăia apogeul, și decăderea, în Africa de Sud, mai rămăseseră doar 600 de mii de elefanți. Doar în ultimii 10 ani, peste 75 de mii de capete au fost ucise. Contravaloarea? La vreun miliard de dolari. Din care peste 80% sunt bani negri.

Ne puteți urmări și pe Google News

E greu de spus ce culoare au banii domnului Niculae. Cert este că domnia sa i-a folosit într-un club exclusivist unde primești toate hârtiile și aprobările la mână. Doritorului de senzații tari nu-i va fi greu să intre pe Internet și să afle cât costă satisfacerea unei pofte extravagante ca aceasta. Pe Africa Hunting, un portal cu specific, un domn se laudă că mai are „doar” patru exemplare la prețul modic de 21 de mii de dolari, cu aprobările – inclusiv CITES (pentru fildeș) – dar fără toate celelalte, adică asigurare medicală, cazare etc. Pentru asta, necăjitul care moare dacă nu împușcă și el un elefant trebuie să mai scoată niște firfirei din buzunar. Mândri nevoie mare, doi masculi alfa pozează, în reclama aferentă ofertei, în fața unui elefant mort. Și în România, probabil, Adrian Năstase oftează citind despre aventurile de drumeție ale domnului Niculae...

De la zimbrii noștri la elefanții lor

Câteva cuvinte merită scrise despre ce înseamnă CITES. În acronim, CITES e de fapt Convenția privind Comerțul Internațional cu Specii pe cale de Dispariție, de Floră și Faună, semnată în 1973 la Washington. Aproape toate țările membre ONU sunt semnatare ale CITES - inclusiv România. Până și Insulele Feroe au semnat! Ca să poți lua un animal – precum domnul Niculae – și să-l aduci împăiat în țară după ce l-ai ucis îți trebuie un permis special. Elefantul african, râvnit de simpaticul miliardar, se află pe apendicele I al listei. Criticii CITES spun că programul e mai degrabă economic și nu respectă grijile ecologilor și conservaționiștilor. Dar să nu ne împiedicăm de asta! Operatorii privați pot să păstreze - cam cum ne ocupăm și noi de zimbri - exemplare de elefanți în sălbăticie pe care doritori cu punga lungă să-i prindă în bătaia puștii pentru propria satisfacție.

Turnul de fildeș al unui Idi Amin de Carpați

Problema nu e că domnul Niculae vânează. Problema nu e că domnia sa vânează elefanți. Putea la fel de bine să se ascundă în spatele logicii infame că orice e permis atât timp cât e legal și, spre exemplu, să meargă la vânătoare de balene, sau delfini. E o sublimare la fel de aberantă a ciudatului handicap de care suferă noii super-bogați ai României, răspunsul la întrebarea jocurilor copilăriei: „Ce-ai face dacă ai câștiga un milion de dolari?”. O fantasmagorie făcută realitate. Unii care-și permit să împuște la ei în curte o sută de mistreți pe an, își umplu garaje cu mașini de epocă. Alții culeg pietre prețioase. Alții timbre sau  statui în colecții private. Alții măcelăresc elefanți. Totul e permis, pentru prețul corect! Ei sunt, în același timp, apologeții statului social, ai nevoii de-a ajuta masele, de-a crea locuri de muncă, de-a scoate țărișoara din rahatul în care se scaldă. Acești Idi Amin fabricați în Carpați se izolează, treptat, în turnurile lor de (sic!) fildeș de unde nu mai merge să te relaxezi la un pește, la un tras cu praștia în vrăbii, la un vâslit cu lotca pe canal la Sf.Gheorghe. Nu. Trebuie să fie mare, opulent, grandios, să știe tot țăranul că și-a pus badea tichie cu mărgăritare. Sau, în cazul de față, pachiderm.

DIICOT și sfărșitul lui Hemingway

Domnul Niculae se află în atenția DIICOT sub acuzația că ar fi prejudiciat statul român, într-un dosar în care sunt prinși și domnul Videanu și domnul Vosganian, cu peste 130 de milioane de dolari, din care vreo 90 de milioane erau de fapt reduceri comerciale acordate ilegal de miniștrii de la acea vreme. În vara lui 2014, în timp ce elefantul domnului Niculae era împăiat de Dieter Ochsenbein lângă Vlakplaas, procuratura a extins sechestrul asupra averii fostului securist, devenit om de afaceri. Și nu e exclus, dacă procurorii vor decide că domnia sa și-a construit imperiul pe nisipuri mișcătoare, ca Ioan Niculae să rămână, la bătrânețe, doar cu amintirea vremurilor bune când vâna elefanți. Și, precum Ernest Hemingway, să se uite periodic, când la pachidermul împăiat, când la pușca de lângă noptieră.

Dr. Gabriel Diaconu este medic specialist psihiatru