VINEREA MARE. MOARTEA biruită prin MOARTEA LUI IISUS HRISTOS. Învățăturile acestei zile pentru creștini

Răstignirea luin Iisus, văzută de Dali
Autor: | | 5 Comentarii | 3258 Vizualizari

În Vinerea Mare se face pomenire de sfintele, mântuitoarele și înfricosatoarele Patimi ale Mântuitorului. Răstignirea nu era practicată de evrei. Cu exceptia crucificării a 800 de locuitori ai Ierusalimului de către regele Alexandru Ianeul în 87 i.Hr., în Palestina aceasta pedeapsa era aplicată doar de către autoritatea romană. Cel care primea condamnarea la moartea pe cruce era dezbracat de haine, biciuit și obligat să parcurgă drumul până la locul executiei, cu bârna orizontala a crucii în spate, legată de mainile întinse. Sentința era pronuntata de către conducătorul provinciei într-un loc public.

Din Scriptură aflam că după ce Hristos a fost biciuit, Pilat, spălându-se pe mâini, rostește sentința. Mântuitorul Hristos este trimis spre locul răstignirii, purtându-Și crucea.

Ajuns la locul execuției, brațul orizontal al crucii era fixat cu ajutorul cuielor de brațul vertical înfipt din timp în pământ, iar picioarele condamnatului puteau fi așezate pe un scăunel de picioare, ceea ce ușura durerile, dar lungea supliciul. Ele puteau fi și tintuite fără sprijin, ușor îndoite, cu tălpile lipite de stâlpul vertical. în vârful acestuia se fixa o scândură pe care era consemnată vina condamnatului, în cazul Domnului: "Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor".

Trupul mort, coborât de pe cruce, putea fi aruncat într-o groapă comună, impreuna cu instrumentele execuției sau putea fi încredințat oricui s-ar fi milostivit să-l îngroape.

Din Sfintele Evanghelii cunoastem că Iosif din Arimateea l-a coborât pe Domnul de pe Cruce și l-a îngropat împreună cu Nicodim, în mormântul său aflat într-o grădina din apropierea locului răstignirii.

Moartea biruita prin moartea lui Hristos

Moartea a intrat în creatie prin despărtirea omului de Dumnezeu. Din iubire față de om, Fiul Lui Dumnezeu S-a întrupat și a primit moartea de bună voie. A primit-o nu din curiozitate, ci pentru a o învinge. Astfel, Hristos întoarce rostul morții. În loc de mijloc de trecere la cel mai redus grad de viață, ea e folosită de El ca mijloc de biruire a ei,  afirmă parintele Dumitru Stăniloae. El a învins moartea nu numai pentru că a fost Dumnezeu, ci și pentru că umanitatea Lui a fost fără de păcat.

Pentru Hristos moartea nu era inevitabilă, deoarece El fiind străin de păcat, nu purta în Sine germenele mortii. Hristos nu moare de o moarte naturală, rezultat al unui proces ce culmineaza cu descompunerea fizică, nu este atins de vreo boală, ci primește moartea de bună voie. De aceea îndura moartea în toată grozavia ei, moartea prin excelență.

Moartea suportată de Hristos naște în noi, daca ne unim cu El, o stare nouă, de încetare a alipirii egoiste și pătimașe la cele ale lumii și de dăruirea vointei Lui de a ne iubi unii pe altii. Iar aceasta ne da puterea de a birui si noi moartea.

Spre deosebire de noi, care îndurăm moartea în mod pasiv, ca pe o consecință a păcatului, Hristos a întâmpinat-o în stare de maxima concentrare spre a o birui. În canonul pascal compus de Sfântul Ioan Damaschin se cântă:

"Prăznuim omorârea morții".

Din Sfintele Evanghelii aflăm că în momentul în care Hristos Și-a dat duhul, s-au arătat o serie de semne miraculoase: catapeteasma Templului s-a rupt, pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat și multe trupuri ale celor adormiti au înviat.

Punerea în mormânt a Domnului

De teamă că trupurile celor osânditi să nu rămâna pe cruce și a doua zi, cand se prăznuiau Paștile, iudeii cer permisiunea lui Pilat să se zdrobească fluierele picioarelor osândiților și apoi să fie coborați de pe cruce. Se folosea acest procedeu spre a grăbi moartea celor răstigniti. Dupa ce primesc acordul de la Pilat, ostașii zdrobesc fluierele picioarelor celor doi tâlhari, deoarece aceștia încă nu muriseră. Când au venit însă la Hristos, au constatat că El murise și atunci nu I-au mai zdrobit oasele. Spre a se convinge că Hristos a murit cu adevărat, un ostaș i-a împuns coasta cu sulița și îndată au tasnit sânge și apă.

Iosif din Arimateea și cu Nicodim iau trupul lui Hristos de pe cruce, îl ung cu aromate și îl înfășoară într-un giulgiu. Pe cap ii pun o mahrama, împlinind astfel, întru totul datina iudaică a înmormântării.

Evanghelistul Matei spune că mormântul în care Hristos a fost pus aparținea lui Iosif, iar de la Ioan aflăm că era "un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat" (19, 41).

Iudeii vor pecetlui piatra mormântului în nădejdea că uitarea avea să-L acopere definitiv pe Cel ce zăcea acolo. Dar ei nu vor putea opri astfel nici coborarea la iad și nici învierea lui lisus, urmată de răspandirea noii credințe.

Mormântul lui Hristos rămâne gol. Nu mai este cum spunem noi "locaș de veci". Acest mormânt ne vestește că și mormintele noastre vor rămâne goale.

Slujba Prohodului

Vinerea Mare este zi aliturgică, adica nu se săvarșește nici una dintre cele trei Sfinte Liturghii. Ceremonia principală din aceasta zi este scoaterea Sfântului Epitaf din altar și așezarea lui pe o masă în mijlocul bisericii. Prin scoaterea Sfântului Epitaf retrăim coborarea de pe Cruce a lui Hristos și pregătirea Trupului său pentru înmormântare.

Seara se cântă Prohodul și se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf. Este o procesiune de înmormântare. Epitaful pe care il poartă preotii ajutati de credincioși, simbolizează trupul Mântuitorului. După procesiunea din jurul bisericii, Sfantul Epitaf este asezat pe Sfânta Masa din altar, unde rămâne până la înalțare. Punerea pe Sfânta Masă reprezinta punerea Domnului în mormânt.

sursa : crestinortodox.ro




Alte articole din categoria: Fapt divers

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro
loading...