S-a ajuns în situaţia aberantă ca în România să fie mai mulţi zimbri decât pot suporta habitatele specifice acestei specii în extincţie. Nişte şmecheri s-au gândit că e mai bine să-i împuşte!

Uriaşul te priveşte blând. La aproape o tonă şi jumătate cât cântăreşte, doar să împingă niţel cu capul în stinghiile subţiri de lemn care îl despart de tine şi s-ar frânge ca nişte scobitori. Dar n-o face. Gena de sălbăticiune i s-a atrofiat şi s-a obişnuit cu oamenii ca şi cu muştele care vara îl bâzâie enervant. Frământă încet, sub copite, pământul mocirlos. Cândva a fost masculul Alfa al ciurdei sale. Astăzi, la 25 de ani, are coarnele pleznite de la războaiele pe care le-a dat, ani la rând, cu rivalii săi mai tineri. Nu mai poate să zburde prin pădure cum o făcea până deunăzi. E hrănit separat de ceilalţi că, nevolnic cum a ajuns, ar rămâne nemâncat. Roşcatu, cel mai bătrân zimbru de la Neagra, o zimbrărie aflată la 70 de kilometri de Bucureşti şi 20 de Târgovişte, are aproape 25 de ani. Nu ştie că i se pregăteşte sfârşitul, altfel decât a mai văzut el în pădurea de la Bucşani, judeţul Dâmboviţa. Nişte oameni s-au gândit că e mai bine să-l împuşte şi, eventual, să-l mănânce. Iar capul cu coarnele sale tocite să ajungă trofeu pe un perete. La fel şi cu prima sa iubită, Roşia, doar cu un an mai mică. Că nu mai pot să facă zimbrişori. Ultimul zimbru românesc, vânat în secolul XIX Romică are un ochi lovit. S-a strâns puroiul sub ochiul stâng, într-o pungă cât o mână de copil. Până de curând îi atârna sub pleoapă o cioată. „S-a bătut cu altu’. În augustseptembrie se împerechează, dar o mai fac şi în alte luni. Luptele între ei sunt foarte violente. Stau cap în cap cu orele. Un pas înapoi şi-ţi pierzi toate privilegiile!”, povesteşte Daniel Oprea, un pădurar care, de 11 ani, e naşul de botez al zimbrilor de la Neagra. Îi cunoaşte pe toţi, că toate numele încep cu litera „R”. Pe cele 162 de hectare trăiesc 50 de zimbri. „Cu 20 mai mulţi faţă de cât ar trebui. Am mai dat doi la Grădina Zoologică din Reşiţa, că primarul de acolo e tot silvicultor. Ce nu e bine e că sunt 25 de femele la tot atâţia masculi. Fiecare zimbru ar trebui să aibă un harem de cinci fete”, te lămureşte Lucian Pleşa, şeful Ocolului Silvic Bucşani, de care ţine zimbrăria Neagra, înfiinţată în 1983 pentru reproducţie. Practic, toţi zimbrii din ţară provin de aici. Există o singură linie de sânge, cea poloneză, din care se trag toţi cei 3.700 de zimbri rămaşi pe lume. La noi, ultimul exemplar liber a fost vânat la sfârşitul secolului XIX. Au rămas puţin peste 100. Şi vor să-i facă salam! Oamenii sunt oripilaţi de intenţiile sângeroase ale Romsilva. Dacă un simbol în extincţie ajunge vânat, ce mai urmează? Este ora zece dimineaţa. Cea mai bună ocazie de a vedea zimbrii de la Neagra în toată splendoarea lor. Ora când sunt hrăniţi. De cum aud huruitul maşinii care le face uruiala de grâu, orz, ovăz şi porumb, nobilele animale încep să iasă din pădure. Prin ceaţa lăptoasă se apropie de jgheaburile în care, dintr-o căruţă trasă de un cal, li se aruncă suplimentul nutritiv. „Mi-au omorât trei cai în unşpe ani! Sunt ei semi-domesticiţi, da’ tot imprevizibili au rămas. Odată, eram în ţarcul lor şi vorbeam la telefon. Am văzut io că mă fixa unu’, da’ nu i-am dat atenţie. Dumnezeu m-a făcut să mă întorc şi să-l văd cum mă luase la ţintă, ca-n desene animate. Nici nu ştiu când am sărit gardu’! Altădată, megeam prin pădure şi am dat nas în nas cu unul. Noroc că era bătrân şi surd... S-a speriat el de mine! Dar cel mai urât a fost când am nimerit într-un cârd şi am stat patru ore întrun carpen, până s-au plictisit şi au plecat”, râde pădurarul. Roberto, un viţeluş de patru luni şi jumătate, mezinul cirezii, şchioapătă de piciorul drept din faţă. A picat la mijloc între masculii care se hrăneau şi maică-sa nu l-a putut proteja. „O să-i treacă”, e optimist şeful Ocolului Bucşani. Roda, de 23 de ani, are albeaţă la ambii ochi. Abia mai vede jgheabul cu uruială. „A fost cea mai productivă! Făta şi la doi ani odată!”, e mândru Daniel Oprea. Din mândru zimbru, bou bătrân Animalele habar n-au ce li se pregăteşte. În acest moment se lucrează la un studiu de impact prin care se vor recomanda soluţii pentru decongestionarea ţarcului de la Neagra, înmulţirii necontrolate şi evitarea consangvinizărilor. Numai că soluţiile par a fi date din start. Cei de la Romsilva vor să „împingă” într-un fond de vânătoare toţi zimbrii bătrâni, pe cei bolnavi şi pe aceia care nu mai sunt apţi de montă, masculi sau femele. „În rezervaţie, nicăieri în lume, nu se împuşcă zimbrii. Dar în alte ţări, Rusia, Ucraina şi Belarus se împuşcă în ţarc! Sunt exemplare îmbătrânite care se autoizolează. Ele mor! De ce să nu-i eliminăm prin vânătoare? Întreţinerea unui zimbru costă 9.000 de lei pe an... I-am valorifica! Alte alternative ar fi grădinile zoologice. Dar cine ia un zimbru bătrân”, pledează pentru vânătoarea de zimbri Constantin Preda, directorul Direcţiei Silvice Dâmboviţa. Vier Pfoten: „Vânătoarea în ţarc este o barbarie!” Directorul de programe al cunoscutului ONG Vier Pfoten, Kuki Bărbuceanu, spune că oamenii care agreează vânătoarea în ţarc au frustrări uriaşe. „Avem un Ion (n.r. - Ţiriac), un Ioan (n.r. - Nicolae), un prinţ (n.r. - Sturdza), un rege (n.r.- Juan Carlos), un magnat auto (n.r. - Porsche) şi alţii… Dar, de pe 1 februarie a.c., vânătoare animalelor captive va deveni infracţiune conform Legii 87/2011!”. Oengistul spune că înmulţirea animalelor poate fi controlată prin vaccinarea imuno-contraceptivă şi castrarea masculilor bătrâni, bolnavi sau neproductivi: „Noi putem oferi gratuit acest sprijin, dacă ni se cere!”. Militantul pentru drepturile animalelor mai spune că nu crede că bugetul Romsilva se bazează pe împuşcarea unui animal nobil, în extincţie. Dărămuş: „A rămas, pesemne, soluţia finală!” Reputatul scriitor ecologist Nicolae R. Dărămuş este siderat de intenţiile celor de la Romsilva: „Legea nu poate funcţiona în condiţiile nesimţirii şi lipsei respectului pentru viaţă. Cazul zimbrilor de la «Neagra» – nişte rumegătoare domesticite şi închise, devenite «vânat”» - poate fi sugestiv şi patognomonic. Nu ar fi pentru prima dată cand oameni de la ICAS Brasov - poate unul chiar foarte titrat, aflat în fruntea Facultăţii de Silvicultură (n.r.- Ovidiu Ionescu) - se află în slujba banului cu preţul probităţii lor profesionale. Zimbrul, ca specie, este pierdut pentru habitatul natural carpatin, aflat în plină antropizare. Aceste animale, crescute de om, nu au teamă de om, nu se feresc de el, eliberarea în «salbăticie» fiind inutilă!”. Scriitorul „pro-natură” spune că trebuia, din timp, prevazută suprapopularea: „Metode sunt. Nu mai puţin adevarat este că, în condiţiile de acum, unde zimbrii se calcă pe copite şi raportul între sexe este anapoda, soluţia «umană» ar fi extinderea ţarcului. Greu de crezut că se va lua o astfel de masură elegantă. Rămâne, pesemne, alegerea «soluţiei finale»!”. Codruţ Feher: “Este aberantă rentabilizarea prin împuşcare!”   Vicepreşedintele asociaţiei “Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor”, Codruţ Feher, care se judecă cu Ion Ţiriac pentru ceea ce se întâmplă la Balc în fiecare an, este şi el stupefiat de intenţia celor de la Romsilva: „Zimbrul este un animal protejat strict de legislaţia europeană  - Convenţia Habitate şi Convenţia de la Berna, dar şi de legislaţia românească care prin modificarea Legii  vânătorii şi fondului cinegetic,  prin Legea 215/2008, interzice categoric vânarea zimbrului şi introduce o amendă uriaşă pentru o asemenea faptă!”. În al doilea rând, spune militantul, important este că protecţia nu e un capriciu, ci o necesitate întrucat zimbrul este pe lista roşie a IUCN  - International Union for Conservation of Nature - fiind considerat o specie în pericol. Codruţ Feher avertizează: „Este aberant calculul aşa zisei rentabilizări prin evaluarea trofeelor a 20 de zimbrii. Asociaţia noastra va bloca acest proiect prin toate mijloacele juridice!”.   De ce să moară singur? Mai bine îl împuşcăm! Proiectul, care a declanşat deja proteste în rândul ONG-urilor de protecţie a animalelor şi chiar în rândul vânătorilor sportivi, e coordonat de Ovidiu Ionescu, prodecan al Facultăţii de Silvicultură din Braşov şi cercetător la Institutul de Cercetare şi Amenajare Silvică (ICAS) – Braşov. Este cunoscut ca un vânător pătimaş. Omul, deşi a promis, nu ne-a comunicat punctul său de vedere referitor la acest studiu. A spus doar că: „Are o anumită implicare emoţională”. Constantin Preda, şeful silvicultorilor dâmboviţeni, crede că vânătoarea zimbrilor neproductivi este cea mai bună soluţie: „De ce să-i laşi să moară. Se împuşcă ce este peste cota normală!”. Are noimă ce zice dar, pe undeva, vina tot a ROMSILVA este, după cum declară dânsul: „S-au înmulţit necontrolat! Nu ne-am gândit la metode de contracepţie!”. Pădurarul de la Neagra, om simplu, spune şi el: „Pe Roşcatu îl aştept să moară. Nu-l apucă toamna... Până acum, care a murit i-am săpat groapa, la lopată, cu cei doi îngrijitori! Una ca pentru un animal de peste o tonă!”. Pe Robocop, actualul lider al cirezii, l-a alăptat el, cu biberonul: „Nu l-a vrut mă-sa!”. „Carnea de zimbru are calităţi deosebite” Am văzut la Neagra zimbri tineri, răniţi de rivalii lor, un pui şchiopătând, femele bătrâne, aproape oarbe, masculi pe final de carieră, cu coarne rupte sau crăpate. Dar şi exemplare superbe, în putere. Cu patru lei, sau doi pentru copii, nu trebuie să baţi drumul până la Haţeg sau la Vânători-Neamţ să vezi animalul simbol naţional. Atât doar că, pe lângă bucuria de a-i admira, ţi se cam strânge inima... Ce fel de om trebuie să fii şi ce suflet trebuie să ai ca la întrebarea: „Şi ce o să faceţi cu carnea după ce o să fie vânaţi, o s-o mâncaţi?”, răspunsul să pice sec şi cinic: „Păi, atunci nu mai mâncăm carne şi facem protecţia animalelor!”. Răspunsul îi aparţine lui Adam Crăciunescu, directorul general al Romsilva. Şeful peste pădurile şi sălbăticiunile României a continuat în acelaşi ton: „Carnea de zimbru are calităţi deosebite...”. De unde ştie domnia sa gustul acestei cărni, că zimbrul este o specie pe cale de dispariţie şi un animal strict protejat!? Şeful Romsilva: „Nu e o execuţie, ci o selecţie” La Vânători-Neamţ, 17 exemplare au fost lăsate în libertate. „Sunt monitorizate, li se studiază comportamentul şi a apărut şi prima naştere. Problema e că, în România, habitatele au fost afectate de dezvoltarea urbană şi de turism. E greu să delimităm zone în care n-ar fi deranjaţi. O soluţie ar fi ca o parte din zimbrii din Dâmboviţa să meargă la grădini zoologice. Ar fi cea mai înţeleaptă măsură”, încearcă să dreagă busuiocul Adam Crăciunescu. Apoi revine la ideea sa de bază: „O soluţie ar fi mărirea ţarcului. Specia asta a fost emblema României... Dar exemplarele bătrâne şi bolnave şi cele care nu sunt apte de reproducere vor fi sacrificate! Chiar dacă folosim arma pentru exemplarele care nu mai sunt viabile. Nu e o execuţie, ci o selecţie!”. În concluzie, şeful Romsilva vrea să se dea liber la împuşcat zimbrii! Cică: „Faptul că o populaţie mare stă pe o suprafaţă mică nu e în regulă”. Unii spun că o derogare de la lege ar fi o bagatelă. Neculai Şelaru, şeful vânătorilor: „E o execuţie!” Până şi vânătorii sportiv sunt indignaţi de intenţiile silvicultorilor de la Romsilva. Neculai Şelaru, directorul general al AGVPS - forumul suprem al vânătorilor sportivi - este stupefiat de preconizatul măcel. Mai-marele vânătorilor spune că nu este permisă împuşcarea animalelor captive: „Nu e deontologic! Ni se aduce un grav prejudiciu de imagine prin recoltarea vânatului fără nicio şansă, în ţarc. A se vedea cazul Balc! Cine împuşcă un zimbru în ţarc o face dintr-o patimă morbidă de a ucide!”. Şelaru mai spune că o astfel de metodă nu se justifică economic sau vânătoreşte: „Este o execuţie!”. În ceea ce priveşte girul dat acestui studiu de impact de către Ovidiu Ionescu, Prodecanul Facultăţii de Silvicultură de la Braşov, Neculai Şelaru este tranşant: „Acest gir dat de un impostor, preşedinte al unei asociaţii vânătoreşti, care vrea să împuşte zimbrii în ţarcuri, e neavenit şi regretabil!”. 108 zimbri în toată România Dacă întrebi o sută de inşi pe stradă, oriunde în România, unde pot să vadă zimbri, 90 ţi-ar spune că la Haţeg, cinci că la Vânători-Neamţ şi restul că la ZOO. Aproape nimeni nu ştie că aproape jumătate din zimbrii din ţară se află lângă Târgovişte, la Bucşani, judeţul Dâmboviţa. Aici trăiesc într-un ţarc de 162 de hectare, cât or mai apuca, 50 de exemplare. Este o pepinieră naţională! La Vânători-Neamţ, 17 animale trăiesc la fel, în semi-libertate, 11 libere şi şase într-o grădină zoologică. La zimbrăria Haţeg se mai află 12, tot în ţarc, iar la Vama Buzăului încă 12 exemplare. În total, 108 capete, toate proprietatea Romsilva. Despre zimbri aflaţi în proprietate privată nu sunt date certe.