Românul a învăţat să cumpere de pe internet, numai că şi această mică bucurie îi este umbrită de Poşta Română, în principal. Că a comandat pe e-bay, ori amazon, pachetele îi sunt blocate, fără discriminare, cu săptămânile în Biroul de Schimb Internaţional Bucureşti.

De ce? Îmi spune Daniel Uliţă, un fost funcţionar al Poştei care a lucrat 21 pe servicii externe: „În ţară sunt oficii poştale cu asistenţă vamală numai o dată pe săptămână. Să luăm această singură dată pe săptămână ca fiind o ipotetică zi de miercuri. Aşadar, un colet din Statele Unite ale Americii face în medie cam patru zile până în România. Să presupunem că a ajuns în tranzitul din România într-o luni. Este prelucrat şi expediat a doua zi, deci marţi. Deci acest colet va ajunge joi, pentru că, dacă este pentru provincie, mai stă o zi în tranzitul din Braşov, Cluj, Timişoara sau Iaşi.

Bun, deci coletul nostru a ajuns joi. Nu mai am vamă. Vama, făra nicio îndrituire şi plecând de la premisa că poştaşul este hoţ, deşi gestiunea este a poştei, şi nu a vămii, nu permite prelucrarea expediţiei. Adică, pe întelesul tuturor, acei saci musai să stea sigilaţi vreme de înca şase zile, mai exact până miercurea viiitoare.

Deci a trecut o săptămână. Vine vameşul, se prelucrează expediţia şi este avizat-înştiinţat destinatarul. Aţi ghicit, pentru miercurea următoare! Deci, carevasazică avem  două săptămâni în cap state în oficiu plus două zile în ţară”.

Concluzia: Pachetul face patru zile din SUA până în România, iar în ţară mai zace peste două săptămâni până ajunge la destinatar.

Care este interesul vămii?, l-am întrebat pe fostul funcţionar poştal. “De câte ori am sesizat şefii poştei, aceştia au spus că ce treabă am eu sau că vama face voluntariat la poştă, când de fapt exact aceasta este şi era  miza, ca Poşta Română să deconteze prezenţa agentului fiscal. Soluţia este una simplă: comisionariat în vamă şi decont lunar în regim de sumă fixă după calculul estimativ al volumului de trimiteri intrate şi verficare aleatorie sau după informările venite de la instituţiile  de stat gen SRI, Poliţie, Procuratură, SIE, DIICOT etc.”, mi-a explicat el.

Dar care este interesul Poştei să menţină această stare de fapt?, am mai întrebat. Am fost imediat corectat de interlocutor: Mai exact al unor şefi de prin poştă, după care a continuat: “Ceea ce urmează să vă prezint este un adevărat act de autosabotare. În anul 2015, am avut de cercetat  o reclamaţie. Un cetăţean reclama 14 trimiteri neajunse, iar o cetăţeancă  numai trei. Acestea erau blocate în Biroul de Schimb Bucureşti. Făcând cercetările de rigoare, am descoperit şi ajuns la concluzia că trimiterile erau întârziate din cauza unui exerciţiu comunitar impus de către Vama Română, anume necesitatea întocmirii unei împuterniciri date de către destinatar comisionarului în vamă, fapt ce îngreuna birocratic întreg procesul. Că norma venea pe fondul unor rezoluţii UE era un aspect incontestabil, numai că mai existau câteva lucruri.

În fapt era vorba despre art.19 al Regulamentului UE nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 09.10.2013 de stabilire a Codului Vamal al Uniunii.

Numai că, în timpul verificărilor găsesc în respectiva rezoluţie o anume stipulare prevazută la articolul 288 al Regulamentului UE nr. 952/2013 care prevedea  un termen de graţie, mai exact pentru România termenul de aplicare era cu începere din  1 iunie  2016. Acest aspect l-am sesizat şi am facut propunerea ca Directorul General, prin serviciile de resort şi cei care populau aceste servicii, să aducă la cunoştinţă aspectul stipulat Vămii Română şi să acţioneze în consecinta. Cel puţin se mai putea lucra fluent măcar un an de zile. Odată implementat acest sistem, probabil că se va fi putut lucra direct cu comisionarul şi împuternicirea făcută online, pe loc, în tranzit, anual, trimestrial etc.

Când am sesizat acest lucru, şefa la Departamentul Control de atunci s-a opus indirect acestei idei de armonizare a lucrurilor între cele două instituţii: Domnule Uliţă dvs. aveaţi de rezolvat o reclamaţie”. (vezi facsimil la finalul articolului)

„Dar iată, ca o satisfacţie a muncii mele îmi ajunge în mâna o adresă a ANAF - Direcţia Regională a Vămii, respectiv Biroul Vamal Poştal , în care la ultimul paragraf se afirmă că ideea împuternicirii a fost strict dorinţa poştei”, mai spune Uliţă, care crede că este dovadă clară de sabotare din interior  a activităţii Poştei.

O istorie a relaţiei vameş-poştaş

Daniel Uliţă a ţinut să precizeze că relaţia dintre Poşta Română nu este de subordonare, ci pur şi simplu de slugărnicie. Are şi o explicaţie: „Poşta a fost sluga vămii de când mă ştiu”, “De exemplu, pe vremea lui Ceauşescu, dar şi după, mulţi vameşi erau cu grade în diferite structuri de Securitate, mai apoi SRI, sau informatori cu influenţă. Poştaşul ponosit normal că era umil faţă de acest potent, mergând până acolo încât vameşul dispunea de ceea ce dorea din gestiunea poştaşului. Însă, acestuia din urmă îi era frică să mănânce şi o bomboană din pachet. Atunci, ca şi acum, vama îşi depăşea cu mult prerogativele şi atribuţiunile, deşi ei sunt simpli slujbaşi ai fiscului, iar menirea lor este şi a fost să fiscalizeze, nu să abuzeze de poştă sau gestiunea acesteia aflată în custodia lor”.

De la lume adunate

Internetul e plin de postări în care oamenii se plâng de întârzierile cu care primesc pachetele. Iată câteva de pe Softpedia, din 23 martie 2017:

1. Se pare ca BSI Bucuresti sunt in faliment. Am fost azi la posta din cartierul Crangasi care se afla la cateva sute de metri de BSI Bucuresti si mi-au spus ca de vreo 2 saptamani nu au mai primit nici un colet de la BSI desi primeau zilnic cel putin 20-30 bucati. Imi pare rau ca nu am timp maine sa trec pe la BSI, au program cu publicul doar vineri intre 9-13, stiu ei de ce.

2.Acum vreo doi ani, după ce poșta obținuse autorizație de comisionar vamal (în București), chiar așa se petreceau lucrurile, depuneai actele prin email, îți venea apoi coletul la oficiul poștal de cartier, cu notificarea de plata atașată. Treaba asta a durat puțin timp, acum nu știu de ce nu se mai folosește, probabil mergea treaba prea repede și nu era bine.

3. Trebuie să dau un comunicat oficial de dezmințire, în sensul că nu mai înțeleg nimic. Chiar zilele astea am un colet care s-a oprit în vama oficiului 6 București (unde voi da nas în nas cu vămuitori autentici), dar alt colet a fost luat sub aripa protectoare a departamentului de comisionare vamală a Poștei, care tocmai mi-a trimis pe email ca vrea documentele pentru vămuire. Iar domnișoara care este expeditoarea emailului face parte din ceea ce se numește, foarte excitant, "Grupa Operationala B.S.I. Bucuresti". Probabil în poștă e o lupta internă pentru puterea vamală, d-aia și numele atât de sonore, de zici că e vorba de trupe de comando.

4. Am si eu aceeasi problema, mai multe colete care apar in prelucrare la BSI Bucuresti, cel mai vechi face vre-o 3 saptamani la BSI. Am la activ cel putin 200 de colete in ultimii ani, nici unul nu a stat mai mult de o saptamana la bsi. S-a intamplat ceva pe acolo in ultima vreme? Mi-e frica sa nu le trimita inapoi.

E greu să şi trimiţi, nu doar să primeşti

“Sa pui un pachet la CNPR: deplasat la Oficiul postal de care apartii (sic!), urmat de 2 formulare de completat -expeditorul, introdus datele in calculator - operatoarea, completat catastif - operatoarea, printat A4 - imprimanta ... 10 min. Durata pana la destinatie a coletului - 3 zile. Durata returului banilor - 3 zile. (Cash). Sa pui un pachet la curier privat: comanzi online curier, vine la sediu, printeaza pe un mini-device chitanta, ridica coletul. Durata pana la destinatie a coletului - 1 zi. Durata returului banilor - 1 zi. (In cont). Ce sa alegi, ce sa alegi ?!”, culeasă de pe Facebook pe 11 aprilie 2017.

Facsimilul, AICI