În urmă cu 479 de ani, pe data de 19 mai 1536, era executată femeia de la care a pornit ruperea Angliei de Biserica Catolică. Anne Boleyn, regina țării în acel moment, a fost acuzată că a întreținut relații sexuale cu cinci bărbați, printre care și fratele ei. Acuzația era doar o găselniță găsită de regele Henri al VII-lea de a scăpa de ea, după ce nu reușise să dea naștere unui băiat, ci unei fete. Ironia face ca fata să să fie Elisabeta I, cea care a devenit una dintre cele mai puternice regine ale Marii Britanii din Istorie. Chiar dacă a fost executată pe când avea doar 35 de ani, povestea Annei este una fabuloasă, care incită chiar și acum.

Anne a fost fiica lui Thomas Boleyn, un diplomat englez apreciat de regele Henric al VII-lea. Tatăl său fiind cel care se ocupa de relațiile externe ale Angliei, Anne și sora sa, Mary, au fost crescute și educate la Curtea Franței. Sora sa a fost chiar amante regelui Franței Ludovic al XII-lea, iar în 1519 a fost rechemată în Anglia din cauza scandalului iscat de această legătură. În Londra se căsătărorește cu un conte și redevine amantă, de data asta a regelui Angliei, Henric.

Singura femeie care a refuzat avansurile regelui

Complet diferită este atitudinea lui Anne de Boleyn. În 1922 este și ea chemată la Londra pentru a se căsători cu un nobil irlandez, dar din cauza unor neînțelegeri privind titlurile și moșiile, comuniunea nu mai are loc. Este remarcată în schimb de regele Henric al VIII-lea, în timpul unei piese de teatru în care aceasta joacă. Acesta se îndrăgostește de tânăra de 21 de ani și face avansuri pentru a-i deveni amantă. Numai că supriză! Anne refuză și îi transmite că vor avea contacte intime doar dacă se căsătoresc. Ies foarte des împreună, dar nimic mai mult. Problema era că Henric era căsătorit cu Caterina de Aragon, cu care avea și o fetiță, Maria, viitoare regină a Angliei, iar divorțul se putea face doar cu binecuvântarea Papei, liderul Bisericii Catolice.

Cum a apărut Biserica Anglicană

Cardinalul Thomas Wolsey, cel care era și premierul Angliei, a primit misiunea de a-l convinge pe Papă de necesitatea acestui divorț.  Numai că după ani întregi de diligențe pe lângă Biserica Catolică, Papa Clement al VII-lea refuză desfacerea căsătoriei, mai ales că soția lui Henric, Caterina, era fiica regilor Spaniei, importanți sponsori ai bisericii. Așa că Henric îl demite de Wolsey, numește cardinal un apropiat de al lui și decide ruperea Bisericii Angliei de cea Catolică. Regele trece Biserica sub autoritatea totală a statului, confiscă averile a peste 600 de mănăstiri și așa ia naștere Biserica Anglicană. Divorțul de Caterina de Aragon devine o formalitate, aceasta primind un castel în nordul Angliei, unde va locui alături de fiica sa Maria până la moarte.

Prima regină care a primit coroana Sfântului Edward

Pe 25 ianuarie 1533 Henric își vede împlinit visul și se căsătorește cu Anne Boleyn, după mai bine de 10 ani în care i-a făcut curte. Anne era singura femeie din Anglia care îi refuzase avansurile unui rege celebru pentru aventurile lui amoroase și îl adusese în situația de a o face regină. Numai că tocmai această ambiție avea să îi aducă și ei sfârșitul. Pe 1 iunie 1533 este încoronată regină la Westminster Abbey. A fost ultima soție a unui monarh al Angliei încoronată separat de soțul ei. Spre deosebire de orice altă regină a Angliei, Anne a fost încoronată cu coroana Sfântului Edward, care până atunci fusese folosită numai la încoronarea monarhilor. Și ambițiile ei nu se opresc aici. Spre deosebire de precendenta regina, Anne începe să se implice în treburile Curții Angliei, lucru care îi deranjează pe nobilii de încredere ai regelui.

Regele o reneagă după ce Anne naște o fată

Totul merge bine între cei doi soți până când Anne naște primul copil. Henric avea deja o obsesie să aibă un băiat urmaș la tron, numai că Anne îi dăruiește o fetiță, Elisabeta, care se naște pe 7 septembrie 1533. Cu toată supărarea regelui, cuplul rezistă și Anne rămâne din nou însărcinată, dar în ajunul Crăciunului 1534 suferă un avort. După acest moment Henric începe să își intrebe aproapiații cum poate divorța de Anne. În ianuarie 1536 ea mai pierde o sarcină și soarta i-a fost pecetluită. Câțiva apropiația ai regelui profită de dizgrația în care căzuse Anne și o acuză pe această de legături intime cu cinci bărbați, printre care și fratele ei. Ba mai mult este acuzată că a complotat cu francezii, de care era foarte apropiată, să îl ucidă pe Henric.

Îi găsise înlocuitoare chiar înainte să o aresteze

Însuși regele susține că a fost vrăjit să se căsătorească cu ea  și la începutul lunii mai o arestează în Turnul Londrei împreună cu fratele și tatăl său. În martie 1536, Henric o curta deja pe Jane Seymour, cea care avea să îi dăruiască singurul băiat. Ea însă avea să moară imediat după naștere, din această cauză Henric al VIII-lea suferind o depresie majoră. A fost scos din această stare de prietenii lui cu ajutorul unei prostituate, care avea și ea să devină regină.

A murit rugându-se, executată de un călău francez

 Anne Boleyn a stat 17 zile închisă în Turnul Londrei, timp în care a văzut și execuția fratelui său, George, și a presupușilor ei amanți. Singurul care a scăpat cu viață a fost tatăl său. Acuzațiile la adresa lor nu au fost niciodată probate, fiind obținute doar niște declarații ale unor servitori, asta după ce aceștia au fost torturați. Anne era doar vinovată că nu îi oferise un fiu regelui. Anne, datorită educației franceze, a avut  dreptul să își aleagă un călău francez. Metoda de decapitare în cele două țări era puțin diferită. Cea franceză fiind mai puțin dureroasă. Execuția a fost întârziată cu zi din cauza faptului că francezul care trebuia să ducă la îndeplinire misiunea, aduc din Calais, a întârziat pe drum.  În ziua de 19 mai, imediat după prânz, Anne a urcat pe eşafod purtând o rochie cu marginile îmblănite, deasupra unui jupon stacojiu şi având părul împletit strâns şi ascuns sub o bonetă brodată cu perle. În discursul ţinut pe eşafod, ea a refuzat să-i condamne pe cei care o acuzaseră pe nedrept sau să-l critice pe Rege, spunând: “Mă rog ca Domnul să-l apere pe Rege şi să-i dea o domnie cât mai lungă asupra voastră – căci nu a existat nicicând un prinţ mai blând sau mai milos”. “Prinţul milos” era o referire la faptul că ea fusese condamnată la moarte prin decapitare şi nu prin ardere pe rug, Henric scutind-o, plin de bunăvoinţă, de agonia flăcărilor. Înainte de execuție locotenentul Turnului Londrei a asigurat-o că execuția nu va fi dureroasă, iar regina i-a replicat că ea are oricum gâtul fragil. A murit rugându-se! Chiar dacă în timpul vieții poporul nu a simpatizat-o, acuzând-o că ea stă în spatele comportamentului dictatorial al lui Henric al VIII-lea, după moarte a devenit una dintre cele mai respectate foste regine. Această reacție a fost ajutată și de domnia fiicei sale, Elisabeta I, care a fost una dintre cele mai bune regine ale Angliei din toate timpurile.