Mestecăm cuie și scuipăm rugină! Cum i-a iritat frumoasa Jane Fonda pe agenții CIA și pe oamenii de la Casa Albă

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Câteva decenii numele Fonda a fost sinonim cu Hollywood. Pornind de la Henry Fonda, patriarhul familiei, și trecând prin copiii Peter, cowboy-ul care a înlocuit mustangul cu un Harley, și Jane, care a trecut de la imaginea divei cuceritoare la cea de ”mama” a aerobicului, Fonda a dominat lumea spectacolului american din 1950 până, hăt, spre sfârșitul anilor 1980.

Ne oprim astăzi, însă, la un eveniment mai puțin strălucit din viața familiei, pentru că el i-a afectat pe toți, consumat în cea mai agitată perioadă din istoria recentă a Statelor Unite.

În vara lui 1972, America era în război cu Vietnamul de Nord, comunist, de ani buni și situația de pe front nu stătea deloc bine. Forțele lui Ho Shi Min le împingeau spre Saigon pe cele ale sud-vietnamezilor și americanilor, în țară se înmulțeau protestele pentru retragerea forțelor militare, iar negocierile pentru pace, purtate prin intermediul URSS, China, dar și al (da, chiar așa a fost!) României, nu înaintau mai repede decât bombele.

Președintele Richard Nixon demarase o diminuare a implicării armate în Indochina, dar nu putea renunța ușor la pozițiile ocupate pentru că însemna condamnarea la moarte a aliaților din zonă. America pierduse până la acea data peste 50.000 de militari, iar până la fuga din Saigon, numărul americanilor căzuți pe front va urca la 60.000.

În acest val de probleme interne și externe, peste Nixon avea să mai cadă o bombă: pe 17 iunie 1972, se declanșează Afacerea Watergate! Cei cinci agenți surprinși după o pătrundere prin efracție într-un sediu de campanie democrat aveau să fie tot atâtea bomboane pe coliva administrației Nixon.

O divă pe un tun

În acea vară fierbinte pentru Casa Albă, Jane Fonda face un gest dincolo de protestele intrate în rutină. Primise o invitație de a vizita Vietnamul de Nord și activistul Tom Hayden (soțul său din acea perioadă, între mariajul cu regizorul Roger Vadim și magnatul CNN Ted Turner) o îndeamnă să accepte vizita în țara care era în război oficial cu Statele Uniite.

Vedeta pleacă pe 8 iulie la Paris și de aici la Moscova. Singura companie care efectua zboruri spre Hanoi era Aeroflot. Ajunge în Vietnam și începe un tur al spitalelor pline de răniți în urma războiului.

Vizitează trei spitale mari după care are loc primul gest controversat. I se organizează o întâlnire cu câțiva prizonieri americani și, fără să înțeleagă presiunile la care erau supuși acei oameni, Jane Fonda va susține că prizonierii de război erau îngrijiți foarte bine.

Între 8 și 22 iulie, cât a stat în Hanoi, Fonda a înregistrat zece programe de radio, transmise apoi de vietnamezi ca să fie ascultate de soldații americani, în care înfiera intervenția propriei țări.

Lucrurile nu s-au oprit aici. În ultima zi, costumată în uniforma Nordului, Jane Fonda s-a lăsat fotografiată pe un tun de antiaeriană, pe scaunul unde stăteau militarii care doborau avioane americane.

Acuzată de trădare

Documentul pe care vi-l prezentăm azi este o scrisoare trimisă de generalul de brigadă Robert Schultz, consilier al președintelui Nixon. Era deja septembrie, scandalul Watergate era devastator, dar existau încă ecouri după difuzarea materialelor de propaganda cu Jane Fonda.

Destinatarul scrisorii era directorul adjunct al CIA, Vernon Walters, iar Schultz atașase un material de presă de 130 de pagini (o relatare laudativă a vizitei de la Hanoi și profund anti americană) și o scrisoare indignată semnată de profesorul Louis Reeves, de la Avalon.

Vernon Walters era un personaj de interes pentru Casa Albă, pentru că refuza să îl ajute pe Nixon să iasă din clinciul Watergate. Avea să refuze până și în fața comisiile Congresului și Senatului.

În ceea ce o privește pe Jane Fonda, încurajată de protestatarii anti război și în ciuda acuzelor publice de trădare, a continuat campania. Mai mult, în 1974, înainte de retragerea din Saigon, a fost din nou în Hanoi, împreună cu Tom Hayden.

Mesajele către Walters au rămas fără ecou, Fonda nefiind acuzată oficial de trădare, dar oprobriul public a devenit tot mai puternic.

Fonda a pierdut contracte, turnee, dar nu a cedat. Abia în 1988, și-a cerut scuze public pentru gestul din 1972. Încă existau organizații care o acuzau de trădare și organizații de veterani care susțineau că a profitat politic de drama prizonierilor din Vietnam. În 2005, Fonda și-a cerut din nou scuze într-un interviu televizat.

Scrisoare către generalul locotenent Vernon Walters de la Robert L. Schultz

Casa Albă, Washington 7 septembrie 1972

PERSONAL Dragă Dick,

Nu am făcut copii ale materialului atașat, dar dacă nu l-ai văzut deja, nu pot decât să fiu de acord cu Louis Reeves și presupun că mulți alții simt la fel.

Mă întreb dacă bărbatul în cămașă albă de la pagina 129 este același cu cel aflat în partea stângă a fotografiei de la pagina 130.

În orice caz, sper ca îndatoririle tale să îți permită să vii să ne mai faci o vizită în curând.

Toate cele bune,

Cu stimă,

ROBERT L. Schultz Asistent special al Președintelui pentru legătura cu foștii președinți

Pentru Lt. General Vernon A. Walters Director adjunct Agenția Centrală de Informații Washington, D.C. 20505

Primul material atașat este din 23 august 1972 de la Louis Reeves, general în retragere

Dragă Bob,

Suntem atât de furioși încât am putea mesteca cuie și scuipa rugină. Aș vrea să îi scriu cuiva și să mă descarc, dar nu știu cui – poate Președintelui. Dar știu foarte bine că scrisoarea mea probabil nu ar ajunge mai departe de al treisprezecelea asistent al unui subsecretar. De aceea, Bob, te rog să ai bunăvoința de a te asigura că sentimentele noastre ajung la cineva aflat într-o poziție de autoritate, care încă mai are sânge american adevărat în vene și foc în privire.

Cum este posibil ca persoane considerate trădători, precum Ramsey Clark și Jane Fonda, să se plimbe nestingherite prin Hanoi și să beneficieze de „marele tur”, în timp ce Crucii Roșii Internaționale i se refuză accesul?

Pentru informarea celor interesați, anexez un decupaj dintr-un număr recent al revistei săptămânale MANCHETTE, publicată în Brazilia. Ceea ce ne revoltă cu adevărat este articolul de două pagini în care Jane Fonda admiră cu entuziasm un tun antiaerian folosit pentru a doborî avioane americane.

Veți observa că în fotografie apar și locuințe în fundal. Astfel, dacă una dintre bombele noastre își ratează puțin ținta și cade printre acele case, suntem imediat acuzați că bombardăm în mod deliberat locuințe civile, școli, spitale și altele asemenea. La fel și fiascoul lui Clark și raportul rezultat în urma vizitei sale. Nu există oare prevederi legale privind acordarea de ajutor și sprijin inamicului?

Un lucru trebuie spus despre țările comuniste: ele reprimă rapid orice formă de disidență sau tulburare. Deși este adevărat că merg mult prea departe în persecuțiile (sau urmăririle lor penale), și noi mergem prea departe în atitudinea noastră de tip laissez-faire. Ar trebui să existe o cale de mijloc. Sincer vorbind, mă tem că America se destramă din cauza degradării moralei, pornografiei, lipsei de patriotism, lipsei de respect față de lege și ordine și a altor probleme. Sunt convins că Părinții Fondatori nu au intenționat niciodată să vadă Constituția cum e interpretată astfel încât să devină un refugiu pentru infractori sau persoane rău intenționate. Aceasta este esența întregii probleme.

Aș putea continua pagini întregi pentru a-mi descărca sufletul, dar cred că am spus suficient pentru a-ți face o idee despre ceea ce simțim. Oricum, îți mulțumesc că m-ai ascultat. Te rog să îi transmiți domnului Nixon cele mai bune urări pentru următorul său mandat.

Cu sinceritate,

Louis

Notă: Este atașat și un lung reportaj din Hanoi, din timpul vizitei vedetelor americane în Vietnamul de Nord.