Scriitoarea Angela Tocilă și-a lansat, sâmbătă, romanul „Iris”. Un roman-metaforă, după cum spune chiar ea. Un roman despre dragoste, altfel decât ne-am aștepta.

În cadrul special, oferit de Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, din București, Angela Tocilă, venită tocmai de la Timișoara, s-a bucurat de prezența multor admiratori.  

Despre cartea Angelei Tocilă au vorbit Robert Turcescu, Virgil Elisei, Tiberiu Lovin și Corneliu Șerdan. Ca de obicei, scriitoarea nu a dorit să vorbească prea mult depsre cartea sa.  „Vă mulțumesc că ați venit. Despre carte ce să vă spun... vreau să o citiți, n-o să v-o povestesc. Da, este altceva decât ceea ce scriam până acum. Am scris și pamflet, am scris și poezie, am scris și proză scurtă. «Iris» este o metaforă”.

S-a vorbit foarte furmos despre Angela și despre cărțile sale.

Am rămas, însă, cu un semn de întrebare, atârnând și înțepând, undeva în suflet, după ce am ascultat discursul lui Robert Turcescu. Un exercițiu de ... exorcizare, în direct.

Spre liniștea tuturor, vorbitorul nu a dus exercițiul până la capăt, dar a pus, cumva, publicul, să se privească în oglindă. În oglinda de acum și în oglinda trecutului. 

„V-aș fi întrebat, bărbați, femei, ne-am fi întrebat, poate cu toții, câți dintre cei de aici, prezenți în sală, și-au înșelat vreodată bărbatul, femeia, câți dintre cei de aici din sală au avut un amant, o amantă, câți dintre cei de aici din sală au trecut, sunt convins că mulți, prin pustiul unei despărțiri, l-au traversat, cu lacrimile de rigoare, cu chinul și cu suferința de rigoare, încercând să găsească în cele din urmă o pace, iluzorie, pentru că așa cum spunea un antevorbitor, e complicat să te împaci până la urmă cu o despărțire”.

Nimeni nu a răspuns, evident. Poate... umblau prin trecut.

„Dincolo de asta, aș vrea să vă spun că în cartea Angelei, și cred că aici sunt lucrurile cele mai interesante din acest roman, se întâmplă un fenomen de exorcizare. Se simte puternic amprenta unei experiențe personale, și nu cred că aici vorbim despre imaginație, ci vorbim adeseori despre întâmplări trăite. Și sunt convins că pentru toți cei care (...) am avut experiența tristă a unei părăsiri sau chiar experiența unor amanți, amante, categoric genul ăsta de roman va fi foarte greu de citit, foarte complicat. Pentru că, adeseori, după ce părăsim sau suntem părăsiți, cred că admiteți cu toții că primul lucru pe care am vrea să-l facem cu toții ar fi să uităm cât mai repede respectivele experiențe. Și nici nu executăm exerciții de introspecție, în care să ne gândim ce se întâmplă cu celălalt, sau încercăm foarte rapid să scăpăm de chinul unei astfel de traume.”

Dar ce face Angela?  

„Angela face altceva! Angela spune „«Nu, nu, nu! Stați puțin! Ia stați voi puțin. Ia duceți-vă voi în timp, la momentul în care ați fost părăsiți sau ați părăsit sau ați trișat sau ați fost înșelați, așezați-vă comod pe un scaun, luați cartea asta numită IRIS și haideți să vedeți ce se întâmplă în suflete într-un astfel de moment»”.

Așa că, puteți să vă așezați comod pe un fotoliu ( scaunul mi se pare deja o pedeapsă!) și începeți exorcizarea!